Sari la conținut

Marea hoinăreală

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Marea hoinăreală
La Grande Vadrouille

Afișul românesc al filmului
Rating
Titlu originalLa Grande Vadrouille
Genfilm de război[1]
film de comedie[2][1]  Modificați la Wikidata
RegizorGérard Oury
ScenaristMarcel Jullian
ProducătorRobert Dorfmann
StudioLes Films Corona[*][[Les Films Corona (French film company)|​]]  Modificați la Wikidata
Director de imagineAndré Domage
Alain Douarinou
Claude Renoir
MontajAlbert Jurgenson
MuzicaGeorges Auric
Hector Berlioz
DistribuțieBourvil
Louis de Funès
Claudio Brook
Terry-Thomas
Premiera1 decembrie 1966
Durata132 de minute
ȚaraFranța
Regatul Unit
Filmat îngare de Santeny - Servon[*][[gare de Santeny - Servon (gară din Franța)|​]]
rue Bertin-Poirée[*][[rue Bertin-Poirée (street in Paris, France)|​]]  Modificați la Wikidata
Locul acțiuniiParis  Modificați la Wikidata
Limba originalăfranceză
engleză
germană
Prezență online

Pagina Cinemagia
Un afiș original al filmului

Marea hoinăreală (titlu original: La Grande Vadrouille (Pronunție în franceză: /la ɡʁɑ̃d vaˈdʁuj/) este un film francez și britanic din 1966 regizat de Gérard Oury. A fost lansat în Statele Unite ca Don't Look Now... We're Being Shot At!. În rolurile principale joacă actorii André Bourvil și Louis de Funès, care au mai colaborat în 1965 cu regizorul Oury la realizarea filmului Prostănacul. Cu peste 17 milioane spectatori în Franța a fost cel mai popular film francez până când a fost depășit de Bienvenue chez les Ch'tis în 2008.[3]

Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.
„Un bombardier Royal Air Force survola Germania într-un atac de noapte într-o misiune cu numele de cod "Ceai pentru doi"”
—Începutul filmului

În vara anului 1941 deasupra teritoriului Franței ocupate, un bombardier B17 al aviației aliate se rătăcește în timpul unei misiuni de luptă și este doborât deasupra Parisului de către apărarea antiaeriană germană. Echipajul acestuia: Sir Reginald, Peter Cunningham și Alan MacIntosh se salvează prin parașutare și aterizează în capitala Franței, fiind salvați de la capturare și ascunși de către zugravul Augustin Bouvet și de către morocănosul dirijor al Operei Naționale din Paris, Stanislas Lefort. Lefort și Bouvet se găsesc astfel prinși la mijloc în vânătoarea de oameni organizată de maiorul german Achbach pentru a-i captura pe aviatorii inamici. De-a lungul unui periplu cu accente comice prin Franța ocupată, cei doi împreună cu ajutorul Rezistenței franceze și a unor simpatizanți reușesc să-i facă scăpați pe aviatori din mâinile Wermachtului și să-i conducă până în zona liberă.

  1. ^ a b http://www.imdb.com/title/tt0060474/, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ http://www.filmaffinity.com/en/film335511.html, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. ^ "Bienvenue chez les Ch'tis", plus gros succès du box-office français devant "La Grande Vadrouille", Capital, 7 aprilie 2008

Legături externe

[modificare | modificare sursă]